Paradoxul rușinii | Meciurile din Champions League

Cred că este corect să spunem că a fost o săptămână nebună în Champions League. Și înainte de toate, această săptămână ne-a amintit de ce iubim fotbalul, de ce e ca un microb, de ce suntem microbiști! O să iau evenimentele în ordine cronologică. Marți a fost seara marii rușini pentru Barcelona. În urmă cu un an catalanii produceau miracolul cu PSG, în urmă cu două zile s-au făcut de râs lamentabil. Iar scorul de 3-0 nici măcar nu este corect având în vedere maniera de joc a Romei. Și aici corect ar fi să ne reamintim și de meciul tur în care 4-1 pentru spanioli a fost un rezultat injust.

Pe lângă suferința lui Iniesta și sângele rece de neamț al lui Ter Stegen, Barcelona a fost eliminată rușinos. Și se cuvine să subliniem și calificarea entuziasmantă a lui Liverpool. O urmă de speranță că fotbalul nu se joaca doar pe bani, ci și cu sufletul (sunt conștient de banii cheltuiți și de echipa lui Klopp însă să ținem minte ce munți de petrodolari s-au investit la Manchester).

Și apoi a venit ziua de miercuri. Trecem repede peste calificarea normală a lui Bayern și ne oprim la Real-Juve. Din nou Italia vs Spania. Feelingul general era că “o minune se întâmplă o dată la 10 ani, nu în fiecare seară de UCL!”. Și totuși în minutul 90 partida se îndrepta către prelungiri și cât se poate de justificat, cu torinezii impulsionați de performanța conaționalilor mai de la sud. Iar pe suporterii blanco îi treceau fiori de gheață gândindu-se la glumele făcute pe seama rivalilor din Barcelona.

Până când arbitrul întâlnirii a decis că a stat suficient în umbră (vorba vine, pentru că se dăduse în spectacol și până în acel moment) și e momentul să intre în istorie. Eliminare rușinoasă pentru Barcelona, calificare și mai rușinoasă pentru Madrid. Paradoxal!

PS: Se simte un mic vânticel de schimbare a polilor de putere în Europa cu Spania pierzând teren important?

Articol scris de: Florin Păduraru

Leave a Reply